Cand soarele a rasarit     

Noaptea de paste

Mesaj de paste de Anfin Skaaheim

Traduse în limba română de claudio Mihaiu

Marcu 16:1-8

1. Dupa ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salome au cumparat miresme ca sa se duca sa unga trupul lui Isus.

2. In ziua dintai a saptamanii, s-au dus la mormant dis-de-dimineata, pe cand rasarea soarele.

3. Femeile ziceau una catre alta: "Cine ne va pravali piatra de la usa mormantului?"

4. Si, cand si-au ridicat ochii, au vazut ca piatra, care era foarte mare, fusese pravalita.

5. Au intrat in mormant, au vazut pe un tinerel sezand la dreapta, imbracat intr-un vesmant alb, si s-au inspaimantat.

6. El le-a zis: "Nu va inspaimantati! Cautati pe Isus din Nazaret care a fost rastignit: a inviat, nu este aici; iata locul unde Il pusesera.

7. Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galileea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus."

8. Ele au iesit afara din mormant si au luat-o la fuga, pentru ca erau cuprinse de cutremur si de spaima. Si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau.

Textul este ales din pasajul specific acestei seri. In multe biserici si comunitati crestine se celebreaza un serviciu divin  in noaptea de paste si se asteapta rasaritul din prima zi de paste. Acest obicei poarta o simbolistica foarte puternica. Prima dimineata a fost momentul culminant. Atunci Cel Inviat urma sa isi arate gloria finala. Au ajuns la mormant la rasaritul soarelului.

Ele au mers pe cararea cea grea pe care au umblat multi inainte si dupa ele. Pentru ca asa e in lumea mortii. De cand se stie omul, moartea vine peste viata, si stim prea bine ca aceasta nu ocoleste pe nimeni. Cand moartea isi spune cuvantul devenim neajutorati si tot ceea ce putem face este sa ne aducem ultimul omagiu celui pe care l-am pierdut. Pentru femeile care au venit la mormantul Lui Isus, ar fi trebuit sa fie decat o ungere intr-un rasarit de soare ca oricare altul.

Nu a mai fost nicio ungere, pentru ca in mormant numai era niciun trup sa fie uns. Piatra dinaintea mormantului era data la oparte iar in mormant sedea o infatisare in haine albe care le-a spus ca cel pe care il cauta nu mai era acolo.  A inviat. Li s-a aratat locul unde fusese intins. Cum au reactionat ele? S-au bucurat si au jubilat pentru ca Isus a inviat din morti? Textul spune ca s-au inspaimantat. Au iesit si au fugit de la mormant, tremurand de frica, ne spune Marcu. Si nu doar atat: Nu au spus niciun cuvant nimanui, pentru ca le era teama. Putem asuma ca erau in soc.

Dar oare nu i-a pregatit Isus pe ucenici si pe ceilalti care il urmau ca aceasta urma sa se intample? Ba da, dar cine poate fi pregatit pentru asa ceva? L-au vazut cu ochii lor pe Isus cand Acesta a ridicat pe altii din morti, dar cum sa se astepte ca unul care moare si sta intins fara viata intr-un mormant sa franga puterea mortii si sa se ridice innapoi la viata? Femeile care au venit innapoi la mormant nu puteau sa priceapa ceea ce li se intampla.

Trebuiau scuturate din socul asta. Asa ca Isus lumina vie s-a aratat uneia dintre ele, si anume Mariei Magdalena. In bucuria ei ea a fugit la ucenici si le-a spus ca Isus traieste asa cum ni se spune in versetele 9, 10 si 11. Cum au reactionat ei? Ei jeleau si plangeau si erau atat de afectati incat nu au crezut cele spuse de Maria! Dar incet incet au inceput sa priceapa si ei. Iar cortina s-a ridicat cand Isus li s-a aratat celor unsprezece ucenici care erau incuiati intr-o camera din Ierusalim.

 Atunci s-a ridicat soarele pe cer si a fost dimineata  - dimineata de pasti! Un astfel de rasarit  nu a mai existat si nu va mai fi pana cand Isus in acea zi mareata va fi inaltat ca Domnul Slavei invingator peste tot ce se numeste intuneric si moarte. Pana atunci vom trai in credinta in El care s-a ridicat din mormant si care s-a aratat tutor care de atunci au putut marturisi despre victoria Lui asupra mortii. Acestia au mijlocit un mesaj care aduce si astazi speranta vesnica si credinta. Vestea aceasta ne adduce bucuria rasaritului final si a zilei vesnice!

Cu prietenie,

Anfin Skaaheim